Ideea de a ctitori bolnita "Sf. Spiridon" apartine lui Stefan Bosie in 1743, cu banii primilor donatori numiti epitropi: A.V. Kogalniceanu, Vasile Roset si Anastasie Lipscanul. In 1754 incepe zidirea Bisericii-"Sf. Spiridon" si in jurul ei a bolnitei pentru 30-40 bolnavi. In 18 iulie 1755 Matei Ghica recunoaste Epitropia "Sf. Spiridon", prima atestare documentara apartinand domnitorului Cehan Racovita in 1 ianuarie 1757 "hrisovul" de infiintare si organizare a ospiciului "Sf. Spiridon". In acest document se recunoaste ca la acea vreme asezamantul "Sf. Spiridon" este cel mai mare spital din Moldova si Tara Romaneasca si al doilea ca aparitie dupa Spitalul Coltea din Bucuresti.

In 1765, Grigore Ghica-hotaraste marirea capacitatii spitalului, care in 1860 avea 280 paturi si administra 13 institutii spitalicesti din toata Moldova. Veniturile asezamantului cresc an de an de la 210 mosii in 1781, cu un venit de 2993 lei la 45 mosii, cu un venit de 64.266 lei in 1821.
Asezamantul "Sf. Spiridon", deopotriva spital si manastire, prin medicii sai a facut posibila infiintarea in 1830 a primei societati stiintifice medicale din tara noastra care tipareste si prima revista stiintifica medicala romaneasca, Revista Medico-chirurgicala. Multi din medicii scoliti in strainatate au fost dascali la Academia Mihaileana si apoi la facultatea de Medicina infiintata la 1 decembrie 1789.
Asezamantul "Sf. Spiridon" cunoaste o noua organizare in 1860 cand trece sub obladuirea Ministerului de Interne si este subordonat medical serviciului medical condus de Carol Davila. Epitropii alesi, Ianeu Bransiteanu si Gh.Cuciureanu, alcatuiesc un nou regulament in 1881 propunand marirea capacitatii spitalului de la 140 la 400 paturi avand in vedere sporirea numarului de locuitori din Iasi la 70.000, ceea ce ar fi revenit un pat la 175 locuitori ca in celelalte tari europene. Se pastreaza autonomia interna a Epitropiei si se acorda o importanta deosebita organizarii spitalului, ingrijirii bolnavilor, dar si administrarii veniturilor provenite din proprietatile imobiliare si donatii. Situatia materiala a asezamantului "Sf. Spiridon" s-a inrautatit considerabil dupa 1918 cand a fost nevoit sa cedeze statului terenurile in scopul infaptuirii reformei agrare.
O statistica din 1914 arata ca proprietatile sale cuprindeau 64.000 ha teren arabil, 23.000 hectare padure, statiunea Slanic Moldova, podgorii, helestee, case, averi din care a putut construi si intretine spitale si schituri de pe tot cuprinsul Moldovei. Veniturile totale anuale se ridicau la 3,5 milioane lei, din care se intretineau 840 paturi, se plateau lefuri la 1400 salariati, pensiile la varstnici, ajutoare pentru cei nevoiasi si medicamentele bolnavilor. In schimbul averilor de care a fost expropriat s-a primit o subventie anuala cu totul insuficienta, in timp ce sarcinile Epitropiei cresteau an de an marindu-se numarul de paturi si de clinici universitare, iar banii de la stat veneau tot mai greu si pe cai ocolite.
Unele personalitati medicale, ca Ion Cantacuzino, sesizand decaderea institutiei iesene, au propus retrocedarea unor terenuri si paduri din proprietatea statului catre Spiridonie. Un sprijin important pentru Epitropie l-a constituit implicarea Ministerului Cultelor si a Instructiunilor Publice care a cheltuit 60 milioane lei in 1962 pentru a construi in spital Palatul clinicilor chirurgicale. Chiar dupa participarea regelui Carol al II-lea la sustinerea Epitropiei si declararea sa ca prim epitrop, problema intretinerii clinicilor universitare a ramas nerezolvata. Totalul cheltuielilor de intretinere a spitalului intr-un an ajungea la circa 20 milioane, iar cele doua ministere responsabile, Ministerul Sanatatii si Ministerul Cultelor, varsau in bugetul institutiei doar 13 milioane lei. In aceasta perioada s-au mai primit donatii care se adresau celor saraci si bolnavilor si nu invatamantului medical care pe drept cuvant trebuia intretinut de stat. S-a incercat stoparea interventiei institutiilor de stat in administrarea actului Epitropiei prin numirea regelui ca prim epitrop, acesta fiind de drept urmasul direct al celor 16 domnitori ai Moldovei care au infiintat si au patronat asezamantul "Sf. Spiridon". Aceasta formula nu a putut continua din cauza evenimentelor istorice.
In timpul celui de-al doilea razboi mondial spitalul a fost partial distrus, iar guvernul democrat Petru Groza desfiinteaza institutia epitropiei si numeste in fruntea spitalului un director. Dupa lovitura de stat din 30 decembrie 1947, prin Decretul 202 din 3 februarie 1948 statul deposedeaza aceasta institutie de 23.316 ha padure, precum si de toate proprietatile imobiliare (numai in Iasi existau 9 imobile cu terenuri aferente) pe care le mai avea, inclusiv de statiunea balneara Slanic Moldova.
Desigur ca multe aspecte din cele existente in 1948 au suferit modificari radicale. Nimeni nu va gandi ca in zilele noastre Epitropia sa administreze spitalele, schiturile si mosiile avute in subordine pana in 1948, dar ca un spital universitar, cu o traditie seculara care s-a ingrijit de sanatatea Moldovei de aproape un sfert de mileniu sa poata dispune de o statiune balneara si sa retrocedeze macar partial proprietatile confiscate abuziv in 1948 este posibil in conditii legale prin reinfiintarea Epitropiei Spitalului "Sf. Spiridon".
Parcurgand, chiar si in treacat, zbuciumata istorie a edificiului pe care il numim iarasi ca altadata "Sf. Spiridon" realizam o data mai mult ca natura umana este facuta sa lupte cu boala, cu suferinta, cu moartea. Scriu cartile despre eforturile, despre jertfele, despre daruirile celor care incepand cu un boieras generos si plin de initiativa, Stefan Bosie, ctitorul de la 1752 a Bisericii "Sf. Spiridon", au inteles sa se lase patrunsi de spiritul benefic de intrajutorare al aproapelui. Cei ce au urmat in ani au scris in cartea recunostintei aflata in sufletul nostru, al acelora care lucram acum, aici, gesturile lor de o frumusete fara seaman: banii domnesti, donatii, reconstructii si ornamentari, dotari de interioare. Epitropii, alesi dintre boierii de rang si domnitori, negustori de vaza si oameni instariti, aveau in grija lor soarta veniturilor si cheltuielilor spitalului, facand celebru din zi in zi asezamantul "Sf. Spiridon". Am ales pentru informarea Dvs. un exemplu: in 1828 Epitropia avea in dotare 291.922 ha de pamant si padure, din care a obtinut un venit de 23.865 lei la vremea in care un hectar producea un venit de 1,25 lei, iar o casa in Iasi costa 70 lei.
Treptat, Iasii devin o citadela a stiintelor medicale, iar rolul spitalelor in aceasta dezvoltare a fost de prim rang. Aici au avut loc zi de zi salturi spectaculare spre nou, cautari disperate de invingere a bolii. De la inceputul acestui secol si pana astazi, spitalul a avut o viata framantata de razboaie, cutremure, epidemii. A supravietuit aparand viata. In anii din urma ne-am confruntat cu greutati multe si unele nedrepte. O parte le-am depasit cu fortele noastre, altele ne-au pus la grea cumpana priceperea, curajul, morala.
In toata istoria lui zbuciumata, spitalul a ajuns acum la o activitate de varf. Astfel, in decursul anului 1996 s-au internat 33.840 bolnavi, s-au practicat aproape 13.000 interventii chirurgicale, majoritatea mari si foarte mari, care se executa doar in cateva spitale din tara si s-au acordat aproape 1.000.000 consultatii in dispensarele si policlinicile spitalului.
Sa ne amintim ca in acest spital s-au infaptuit premiere nationale remarcabile: primul implant de cristalin, prima colangiografie transparietohepatica, primul drenaj extern percutan, cel mai mare numar de colecistopancreatografii retrograde endoscopice din tara, prima angioplastie percutana, prima gastrostomie endoscopica, a doua colecistectomie laparoscopica din tara, prima ablatie laparoscopica a unui chist de ovar, prima cardiomiotomie extramucoasa Heller laparoscopica, primul sunt portocav transjugular percutan, prima sutura laparoscopica a ulcerului perforat si multe altele. La ora actuala spitalul are cadre de varf cu care s-ar mandri orice unitate sanitara din tara si in pofida acestor cifre ne aflam in plin contrast si ne confruntam cu multe lipsuri materiale. Increderea ca vom depasi impreuna aceste greutati vine si din speranta ca batranul nostru spital va renaste in vechea si solida organizare a Epitropiei "Sf. Spiridon". Nu este vorba de apelul la cheta publica atat de des intalnita in zilele noastre incat provoaca o reactie adversa celei dorite, cat de obtinere a unor foste proprietati si angajarea unor epitropi contemporani care sa innoade traditia pierduta in 1934. Atat timp cat zidurile greu incarcate de istorie ne vor adaposti, vom duce inainte o activitate in slujba binelui, cu credinta ca efortul nostru nu este zadarnic, ca am contribuit si noi pe linia celor mai luminate minti ce au dus greul anilor la cresterea acestui lacas de invatamant, de alinare a bolii, de prevenire a ei.